Subiect de ample discutii: Fotbal european vs fotbal american. Motiv pentru care subiectul va fi tratat cinic si comic in acelasi timp. Prima dilema apare cand americanii denumesc fotbalul sau fotbalul european, pentru a face distinctia operativa, ‘soccer’. De ce soccer si ce-i un soccer sunt intrebari fara raspuns. Apoi, denumind fotbalul european drept ‘soccer’ si-au insusit numele de fotbal sau football, propriului lor sport, fotbalul american. Ce-i cu sportul asta care tot incearca sa patrunda pe la noi (atat la tv cat si ca sport de practicat pentru copii)?
Pai in primul rand se joaca cu mana, piciorul fiind folosit doar la executarea unor lovituri speciale. Deci denumirea unui sport in care 99% din timp lumea isi foloseste mainile este o prostie totala. Apoi ball-ul sau mingea apare. Dracovenia aia numai minge nu e, adica ceva sferic. In fine, pe aici ar trebui sa spun ca n-am nimic cu sportul asta in cea mai mare parte, adica ocazional mai ies cu prietenii sa aruncam o pasa cu mingea de fotbal american, ceea ce e destul de distractiv, insa problema terminologica, cea care in acest caz denota o stupiditate crasa, ma streseaza pe mine.
In reclamele acestui sport (fotbalul american) se incearca o manipulare, prin a-ti da impresia unui sport spectaculos, plin de viata si actiune, exploziv chiar. Ei bine, nimic mai fals. M-am uitat la cateva meciuri si sunt jalnice, chiar si Superbowl-urile. In primul rand jocul este prea fragmentat. Actiunea in sine nu dureaza mai mult de 10 secunde cursive. Cum atinge mingea pamantul se opreste. Jocul se opreste de mii de ori intr-un meci. O tampenie care numai spectaculoasa nu poate fi numita.
Decat poate daca dupa atata plictiseala mai prinde quarterback-ul o pasa buna si toata actiunea tine 10 secunde si se termina cu un touchdown dupa ce respectivul a alergat si evitat ceva insi. Atat. Nimic mai mult si foarte improbabil. Un joc static care nu necesita nici o strofocare a neuronilor, toate schemele sunt prestabilite iar jucatorii, date fiind regulile clare si modalitatii jocului, n-ai nici un pic de libertate creativa. Nu. Pur si simplu au un post si trebuie sa faca fix aia. Tot meciul, doar aia. Ceva insuportabil.
Cu fotbalul european stim ca totul e diferit. Libertatea este foarte mare (ca doar e european), creativitatea la fel. Jucatorii se pot manifesta in varii moduri, lucruri care in general maresc spectacolul oferit. Jocul este fluid, nefragmentat si dupa cum spune John Cleese mai jos, fotbalul european e un jazz pe langa fotbalul american, si asa si este! Pentru ca asta atrage la fotbal, creativitatea implicata, gandirea, tactica si toate cele. Dar creativitatea si originalitatea nu prea au prins la americani (generalizare ca oricare alta, fara valente analitice).
John Cleese – Soccer vs Football (genial filmulet, John Cleese le zice bine):
Apropos, vedeti si in video. America e tara publicitatii, iar un joc fragmentat din 3 in 3 secunde rezulta intr-un spatiu de publicitate enorm! Unde-s conspirationistii cand ai nevoie de ei?
Fotbal european vs fotbal american | Jurnalisticus…
Fotbalul european e ca un jazz pe langa fotbalul american…
Comparatia e ca intre un aro si matiz. Primul e mare, greoi si plin de reclame(stickere, eventual nissan) al doilea e mic si manevrabil
Mai, dar zi-mi treaba cu Nissan ca deja repercuteaza. Automobilistic putem compara cu o camioneta de ferma tipic americana, motor de 7l etc, si un Porche 911 Turbo
Nu stiu, sincer n-as da fotbalului european nici chiar atata importanta.
Eh, pai nu neaparat in general, ci comparativ cu fotbalul american. Aceeasi comparatie ar fi si intre fotbalul american si rugby, cel de-al doilea tot ca un jazz e pe langa primul
Nici eu nu inteleg de ce ii spun soccer la fotbal, fiindca exista doar “un fotbal”
, probabil ca sa iasa din tipar, sa fie altfel.. Celalalt “fotbal” adica cel american este mai mult rugby.
Din ce mai vedeam prin filme mi se parea mai elaborat si cu mai multa actiune.
Oricum comparatia nu jazzul nu-mi place. Jazzul mi se pare o muzica pentru ciudati. Chiar oare la cati oameni le-o place jazzul ?
Afirmatia cum ca jazz-ul e pentru oameni ciudati n-am mai auzit-o, dar in acest caz o voi lua ca pe un compliment! Tocmai ca fotbalul american nici ca rugby-ul nu e. In filme sau publicitate incearca sa-l faca foarte activ (cum am scris si in post) dar nu este deloc asa. Un joc care se opreste la fiecare 4-5 secunde nu are cum sa implice cine stie ce actiune. Este o falsa spectaculozitate, capitol la care nici nu se poate compara cu rugby-ul sau fotbalul.
Unei “foste” ii placea, si cred ca inca ii mai place jazzul
Era desteapta, dar un pic ciudata. Poate fi luat si ca un compliment 
.
Hehe, compromisurile-s totul!